Îmbogățire nejustificată în relațiile de concubinaj în Republica Moldova. Caz practic!

De ce contează această Decizie?

Concubinajul nu există ca instituție în Codul Civil al Republicii Moldova. Nu există regim patrimonial destinat concubinajului, nu există prezumție de proprietate comună, nu există niciun mecanism automat care să protejeze persoana care a contribuit financiar la bunăstarea cuplului. Când relația (concubinajul) se termină, cel care a trimis bani rămâne fără niciun titlu juridic pe care să-l invoce.

Întrebarea care apare mereu în practică: pot fi recuperate, pe calea îmbogățirii nejustificate, sumele de bani transferate unui concubin care le-a folosit ca să-și cumpere un bun imobil pe numele său? Curtea de Apel Nord a răspuns afirmativ la 5 februarie 2026, în dosarul nr. 2a-775/25, și a făcut-o cu argumente care ar trebui reținute.

Starea de fapt

Faptele se încadrează într-un tipar pe care îl vedem tot mai des în litigiile civile din Republica Moldova.

Două persoane au conviețuit în concubinaj o perioadă îndelungată și au un copil minor. Una dintre ele (G.O.) a plecat la muncă în Israel și a trimis,  transferuri bănești repetate celeilalte (N.M.). Scopul declarat: să strângă bani pentru a cumpăra și a renova un imobil.

La 1 august 2023, N.M. a cumpărat un imobil de 6.000 Euro, înregistrat exclusiv pe numele său. Suma totală pe care o primise de la G.O. era, însă, de 27.313 Euro și 2.320 USD mult peste prețul casei. N.M. a susținut că diferența a acoperit întreținerea copilului, datorii ale lui G.O. față de terți și donații pentru rudele acesteia. Nu a prezentat niciun document care să confirme vreuna dintre aceste afirmații.

Traseul procesual

Judecătoria Orhei (28 martie 2025)

Prima instanță a recunoscut îmbogățirea nejustificată, dar a admis acțiunea doar parțial — aproximativ 42% din pretențiile inițiale (11.613 Euro + 1.570 USD). Judecătoria a considerat că o parte importantă din bani ar fi reprezentat contribuția lui G.O. la întreținerea copilului: 250 Euro/lună pe 47 de luni, adică 11.750 Euro. La aceasta a adăugat pretinse datorii stinse de N.M. în numele lui G.O. și sume transmise drept donație.

Ambele părți au declarat apel: N.M. pentru respingerea integrală a acțiunii, G.O. pentru majorarea sumei.

Curtea de Apel Nord (5 februarie 2026)

Colegiul Civil a respins apelul lui N.M. și a admis integral apelul lui G.O. Soluția: casarea hotărârii de fond și obligarea la restituirea sumei integrale de 27.313 Euro și 2.320 USD, plus cheltuielile de judecată.

Ce a reținut Curtea de Apel și de ce contează

1. Declarațiile verbale nu înlocuiesc înscrisurile

Primul reproș adresat judecătoriei: instanța de fond a acordat prea multă greutate declarațiilor pârâtului, fără să le coroboreze cu extrasele bancare din dosar. Această critică depășește speța concretă. Curtea reafirmă un principiu pe care prima instanță l-a ignorat: declarațiile verbale ale unei părți nu pot substitui probele documentare, mai ales când este vorba de circumstanțe ușor de documentat - plăți, datorii, acte de dispoziție.

2. Toate cele patru condiții ale îmbogățirii nejustificate (art. 1979–1981 CC RM) sunt întrunite

Curtea a parcurs fiecare element constitutiv al instituției:

Îmbogățirea lui N.M. — dobândirea dreptului de proprietate exclusiv asupra unui imobil, înregistrat în Registrul Bunurilor Imobile. Nu o îmbogățire abstractă, ci una concretizată într-un activ identificabil.

Sărăcirea lui G.O. — transferurile bănești sistematice pe parcursul mai multor ani, dovedite prin extrase bancare.

Legătura de cauzalitate — banii expediați au contribuit la acumularea resurselor pentru achiziția imobilului. Corelația temporală este semnificativă: N.M. a cumpărat casa la scurt timp după ce transferurile au încetat.

Lipsa unui temei juridic și aici este miezul raționamentului. Transferurile nu au fost donații. Concubinajul nu creează comunitate patrimonială. Curtea confirmă explicit linia jurisprudențială a CSJ: în relațiile de concubinaj nu poate fi reținută proprietatea comună în devălmășie. Fără titlu juridic contractual, legal sau judiciar care să justifice atribuirea exclusivă a beneficiului, restituirea se impune.

3. Sarcina probei: cine trebuie să demonstreze ce

N.M. a invocat că reclamanta trebuia să dovedească faptul că imobilul a fost cumpărat din banii ei, nu din economiile proprii ale pârâtului. Curtea a respins această abordare. Raționamentul instanței, rezumat: în lipsa unor probe din partea pârâtului care să ateste o sursă proprie și independentă a mijloacelor utilizate la cumpărarea imobilului, păstrarea integrală a beneficiului de către pârât ar echivala cu o îmbogățire fără just temei.

Reclamantul probează transferul (prin extrase bancare) și lipsa unui titlu juridic. Pârâtul, dacă pretinde că s-a îmbogățit din surse proprii, trebuie să le dovedească. Simpla negare nu ajunge. Abordarea este conformă cu art. 118 alin. (1) CPC RM, dar aplicarea sa în contextul îmbogățirii nejustificate este mai nuanțată decât pare la prima vedere.

4. Apărarea cu „cheltuielile pentru copil” — demontată pe trei argumente independente

Aici se găsește, cred, partea cea mai utilă a deciziei pentru practica curentă. Judecătoria estimase că 11.750 Euro ar fi contribuția lui G.O. la întreținerea copilului minor (47 luni × 250 Euro/lună). Curtea de Apel a respins această calificare prin trei argumente distincte, fiecare suficient în sine:

Argumentul probatoriu. O estimare fără suport documentar  fără nici o înțelegere scrisă privind o pensie de întreținere, fără hotărâre judecătorească, fără chitanțe nu poate fundamenta o concluzie juridică. Plauzibilitatea nu este probă.

Argumentul egalității obligațiilor parentale. Ambii părinți au obligație legală egală de întreținere a copilului. Nu se poate prezuma că toată contribuția financiară a reclamantei reprezintă exclusiv executarea obligației sale, cât timp pârâtul nu a demonstrat că și-a îndeplinit propria contribuție echivalentă. Cu alte cuvinte: dacă N.M. invocă faptul că banii au mers la copil, trebuie să arate că și el a plătit partea lui.

Argumentul contribuțiilor în natură. G.O. expedia și colete cu bunuri din Israel  o contribuție suplimentară la întreținerea copilului, pe care prima instanță a ignorat-o complet.

5. Datoriile și donațiile: niciun înscris, nicio apărare

N.M. a mai susținut că a utilizat o parte din bani pentru a stinge datorii ale lui G.O. față de terți și pentru donații către rudele acesteia. Curtea a respins totul pe temeiul sarcinii probei: pârâtul trebuia să facă dovada acestor împrejurări — existența datoriilor, destinația concretă a sumelor —și nu a făcut-o.

Un detaliu probatoriu care a cântărit greu: extrasele bancare arătau că, atunci când G.O. efectuase plăți directe către terți în Moldova, o făcuse întotdeauna prin transfer direct, fără intermediar. Dacă G.O. ar fi mandatat-o pe N.M. să plătească datorii, de ce nu a procedat la fel ca în celelalte cazuri? Comportamentul consecvent al reclamantei contrazice ipoteza pârâtului.

6. Măsura de asigurare  menținută

Curtea a menținut măsura de asigurare aplicată de prima instanță la 29 iulie 2024, constatând că riscul sustragerii sau înstrăinării bunurilor justifică prelungirea ei până la executarea integrală. Un semnal pentru practicieni: în litigiile patrimoniale unde pârâtul deține bunuri imobile, solicitarea măsurilor asigurătorii odată cu depunerea cererii de chemare în judecată nu este opțională — este o necesitate tactică.

Principii cu aplicabilitate practică

1. Concubinajul nu creează comunitate patrimonială. Bunurile dobândite în această perioadă nu sunt prezumate comune. Transferurile bănești dintre concubini nu se asimilează contribuțiilor la un patrimoniu comun.
2. Transfer dovedit + absența titlului = prezumție de îmbogățire nejustificată. Reclamantul demonstrează transferul (extrase bancare) și lipsa unui temei juridic. Pârâtul trebuie să răstoarne prezumția probând o sursă proprie sau o justă cauză.
3. Declarațiile neconfirmate documentar nu pot reduce cuantumul îmbogățirii. Afirmațiile privind cheltuieli suportate în beneficiul celeilalte părți — întreținerea copilului, datorii, donații — trebuie dovedite prin înscrisuri.
4. Obligația de întreținere a copilului este bilaterală. Instanța nu poate prezuma că toată contribuția financiară a unui părinte din străinătate acoperă doar obligația lui legală, exonerând celălalt părinte de partea sa.
5. Comportamentul probatoriu al reclamantului contează. Modul în care reclamantul și-a gestionat celelalte plăți poate fi folosit ca probă circumstanțială împotriva apărărilor pârâtului.

Tabel rezumativ

Concluzie

Decizia Curții de Apel Nord din 5 februarie 2026 aplică instituția îmbogățirii nejustificate într-un domeniu pe care legea nu îl reglementează expres: relațiile patrimoniale din concubinaj. Ceea ce face decizia utilă nu este soluția ca atare  recuperarea sumelor transferate ci felul în care instanța a înlăturat, una câte una, apărările pe care pârâții le invocă de regulă în astfel de cauze: cheltuieli pentru copil, datorii pretins stinse, donații nedovedite.

Pentru cine pregătește o acțiune similară, decizia oferă un set de argumente gata de folosit. Pentru cine se apără, semnalul este la fel de clar: fără documente, apărarea nu rezistă.

Această analiză are scop exclusiv informativ și nu constituie consultanță juridică.

Pentru situații specifice, consultați un avocat.